În captivanta K-drama „King of the Land”, spectatorii sunt invitați să urmărească o scenă plasată într-un jjimjilbang tradițional sud-coreean. Pe măsură ce povestea se desfășoară, protagonistul își găsește liniștea și relaxarea în această baie coreeană prin excelență. În mijlocul atmosferei liniștite a saunelor încălzite și a izvoarelor termale liniștitoare au loc interacțiuni esențiale între personaje, dezvăluind adevăruri ascunse și întărind legăturile dintre acestea. Personal, această scenă mi-a trezit interesul nu numai prin faptul că era pentru prima dată când aveam ocazia să privesc în interiorul unei astfel de băi publice, prezintă semnificația culturală a jjimjilbang-urilor, dar adaugă și profunzime și autenticitate experiențelor personajelor, cufundând și mai mult spectatorii în tapiseria bogată a vieții coreene și a povestirii.
Pornind de la această curiozitate personală, mi-am dorit să aflu mai multe despre jjimjilbang-urile tradiționale sud-coreene și să vă împărtășesc impresiile mele despre o altă bijuterie a culturii bogate și fascinante a Coreei de Sud.
Jjimjilbang-urile sunt o parte integrantă a culturii coreene, oferind o experiență unică care combină relaxarea, socializarea și starea de bine. Aceste băi tradiționale coreene sunt populare atât printre localnici, cât și printre turiști, având o istorie bogată, adânc înrădăcinată în cultura coreeană.
Tradiția băilor publice din Coreea poate fi urmărită încă din cele mai vechi timpuri, influențată atât de obiceiurile indigene coreene de scăldat, cât și de practicile introduse din țările vecine precum China și Japonia.
Hanjeungmak (한증막; 汗蒸幕) este o saună tradițională coreeană. Foarte fierbinte și uscată, acest tip de saună folosește lemn de pin care arde în mod tradițional pentru a încălzi un cuptor cu formă de cupolă din piatră. În zilele noastre, hanjeungmak-urile sunt încorporate în jjimjilbang (baie publică), mai degrabă decât să fie facilități independente.
Origini antice
Saunele, cunoscute sub numele de „hanjeungmak”, fac parte din cultura coreeană cel puțin din perioada celor Trei Regate (57 î.Hr. – 668 d.Hr.). Acestea aveau camere de piatră încălzite în care oamenii puteau face baie, socializa și face terapie termică.
În timpul dinastiei Goryeo (918–1392), băile publice au continuat să fie populare, cu un accent deosebit pe promovarea sănătății și a bunăstării prin îmbăiere și experiențe asemănătoare saunei. Băile erau adesea construite lângă izvoarele termale naturale sau încălzite cu cuptoare pe lemne.
Cultura băilor publice și a saunelor a înflorit în timpul dinastiei Joseon(1392–1897), acestea devenind mai răspândite și accesibile oamenilor din diferite clase sociale. Băile au servit nu numai ca locuri de igienă, ci și ca centre sociale unde oamenii se puteau aduna, relaxa și bucura de activități comune.
Modernizare și industrializare
Odată cu modernizarea și industrializarea Coreei de Sud în secolul al XX-lea, băile publice au evoluat pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale societății. Acestea au fost adaptate pentru a încorpora facilități și tehnologii moderne, păstrând în același timp semnificația culturală.
Termenul „jjimjilbang” a apărut la sfârșitul secolului al XX-lea pentru a descrie un nou tip de băi publice care combină facilitățile de baie cu facilități suplimentare cum ar fi saune, zone de relaxare și dormitoare comune. Jjimjilbangs a devenit extrem de popular în zonele urbane, oferind oamenilor o modalitate convenabilă și accesibilă de a se relaxa.
Astăzi, poate mai mult ca în zilele din trecut, Jjimjilbang-urile ocupă un loc special în cultura coreeană, devenind locuri în care oamenii de toate vârstele și mediile se pot reuni pentru a socializa, relaxa și bucura de practicile tradiționale de wellness, aceste locații fiind deosebit de populare și apreciate pentru rolul lor în promovarea sănătății fizice, a bunăstării mintale și a legăturii cu comunitatea.
Surse:
