FONDAREA JOSEON ȘI FORMULAREA SISTEMULUI SĂU DE STAT
Fondarea statului Joseon în 1392 a marcat un moment crucial în istoria Coreei, punând capăt dinastiei Goryeo și stabilind o nouă eră a guvernării. Fondat de generalul Yi Seong-gye, care mai târziu a devenit regele Taejo, Joseon a căutat să abordeze instabilitatea politică și tulburările sociale care îl afectaseră pe Goryeo.
Sub conducerea regelui Taejo, Joseon a implementat reforme semnificative pentru crearea unui sistem de stat stabil:
- Guvern centralizat: Regele Taejo a centralizat puterea politică sub monarhie, stabilind un guvern central puternic care a exercitat control asupra birocrației, armatei și economiei. Această structură de guvernanță centralizată a urmărit să consolideze autoritatea regală și să mențină stabilitatea.
- Instalarea Neo-confucianismului ca ideologie de stat: Joseon a adoptat neo-confucianismul ca ideologie de stat, promovând învățăturile savanților confucianiști precum Zhu Xi. Principiile neo-confucianiste au fost încorporate în sistemul de guvernare, educație și norme sociale, modelând cadrul etic al societății Joseon și conduita oficialilor guvernamentali.
- Sistemul de examinare a serviciului civil: Joseon a implementat un sistem de examinare a serviciului public bazat pe principiile confucianiste pentru a recruta oficiali guvernamentali. Acest sistem bazat pe merit a permis indivizilor să ajungă la poziții de putere bazate pe cunoștințele lor despre clasicii confucianiști și pe demonstrarea competențelor administrative, mai degrabă decât pe statutul ereditar.
- Crearea societății bazată pe clasă: societatea Joseon a fost stratificată într-un sistem de clasă rigid, cu clasa yangban (erudiți-oficiali) în frunte, urmată de chungin (clasa de mijloc) și sangmin (plebei). Sistemul de clase a determinat statutul social, accesul la educație și eligibilitatea pentru funcții guvernamentale.
- Redistribuirea pământului: Regele Taejo a implementat reforme funciare pentru a redistribui proprietatea pământului și a reduce puterea proprietarilor aristocrați de pământ. Acest lucru a contribuit la atenuarea inegalităților sociale și la asigurarea unei participări mai largi la producția agricolă.
- Reforme militare: Joseon și-a întărit armata prin reforme care vizau modernizarea și profesionalismul. Armata a jucat un rol crucial în apărarea granițelor regatului și în menținerea securității interne.
- Codul juridic: Joseon a stabilit un cod juridic cuprinzător, inclusiv “Gyeongguk daejeon” , pentru a guverna procedurile legale și a reglementa comportamentul social. Sistemul juridic s-a bazat pe principiile confuciane ale moralității și ordinii sociale.
- “Gyeongguk daejeon” cod de drept care cuprindea toate legile, obiceiurile și decretele emise de la sfârșitul dinastiei Goryeo până la începutul dinastiei Joseon. Sortat în funcție de ministerele relevante (Yukyo), a servit ca bază legislativă timp de peste 500 de ani.
În general, fondarea statului Joseon și formularea sistemului său de stat au reprezentat un progres semnificativ față de dinastia precedentă Goryeo. Îmbrățișarea de către Joseon a confucianismului, a unei forme de guvernare centralizate, a meritocrației și organizării sociale au pus bazele unei moșteniri politice și culturale distincte care va dura peste cinci secole.
Structura economică și statutul oamenilor de rând în epoca Joseon
În perioada Joseon, structura economică a Coreei a suferit schimbări semnificative, iar statutul oamenilor de rând a variat în funcție de diverși factori, cum ar fi clasa socială, ocupația și locația geografică.
Structura economică:
- Economie centrată pe agricultură: Agricultura a fost coloana vertebrală a economiei Joseon, majoritatea populației fiind angajată în agricultură. Cultivarea orezului a fost deosebit de importantă, deoarece acesta a servit ca aliment de bază și ca o formă de monedă.
- Sistemul centralizat de deținere a terenurilor: Guvernul Joseon a implementat un sistem de proprietate centralizată, în care pământul era deținut de stat și distribuit fermierilor în funcție de statutul lor social. Acest sistem urmărea să asigure o distribuție echitabilă a pământului și să prevină concentrarea bogăției și puterii în mâinile câtorva proprietari aristocrați.
- Monopoluri guvernamentale: Guvernul Joseon a controlat anumite industrii prin monopoluri, cum ar fi producția de sare, ginseng și băuturi alcoolice. Aceste monopoluri asigurau venituri pentru stat și, de asemenea, reglementau calitatea și prețurile bunurilor esențiale.
- Comerțul: În timp ce agricultura era predominantă, comerțul a jucat, de asemenea, un rol semnificativ în economia Joseon. Rețelele comerciale existau pe plan intern și cu țările vecine precum China și Japonia, facilitând schimbul de bunuri și influențe culturale.
- Meșteșuguri și artizani: Centrele urbane din Joseon găzduiau artizani și meșteșugari pricepuți care produceau o gamă largă de bunuri, inclusiv ceramică, textile, metalurgie și hârtie. Acești artizani au format bresle și au jucat un rol crucial în furnizarea de bunuri atât elitei, cât și oamenilor de rând.
Statutul oamenilor de rând:
- Ierarhia socială: societatea Joseon era ierarhică, cu clasa yangban (erudiți-oficiali) în frunte, urmată de chungin (clasa de mijloc) și sangmin (plebei). Oamenii de rând au fost împărțiți în mai multe grupuri ocupaționale, inclusiv fermieri, artizani, negustori și muncitori.
- Fermierii: Majoritatea oamenilor de rând erau fermieri care lucrau pământul pentru a produce culturi. În timp ce unii fermieri erau proprietari de pământ, alții erau fermieri chiriași care lucrău pământul arendat de la stat sau de la proprietari aristocrați. În această perioadă, fermierii s-au confruntat cu provocări precum taxe grele, dezastre naturale și reglementări guvernamentale.
- Meșteșugarii și negustorii: Artizanii și comercianții au format coloana vertebrală a vieții economice urbane. În timp ce artizanii erau respectați pentru abilitățile lor, comercianții se confruntau adesea cu stigmatizarea socială din cauza idealurilor confucianiste, care acordau prioritate agriculturii și activităților academice în detrimentul comerțului.
- Muncitori și slujitori: Mulți oameni de rând au lucrat ca muncitori sau servitori pentru aristocrație sau pentru proprietari bogați. Statutul lor social era adesea scăzut și aveau oportunități limitate de mobilitate socială.
- Sărăcia și bunăstarea socială: Sărăcia era răspândită în rândul oamenilor de rând, în special în perioadele de foamete sau de dificultăți economice. Guvernul Joseon a implementat diverse măsuri de bunăstare, cum ar fi depozitarea și distribuirea cerealelor, pentru a atenua sărăcia și a asigura stabilitatea socială.
În general, în timp ce oamenii de rând din societatea Joseon s-au confruntat cu provocări precum ierarhia socială, impozitarea grea și oportunitățile limitate de mobilitate, ei au contribuit, de asemenea, în mod semnificativ la economia și viața culturală a regatului.
Structura și modificările sistemului de statut în era Joseon
Structura sistemului:
- Yangban (oficiali cu studii):
La vârful ierarhiei sociale se aflau yangbanii, care erau oficiali savanți și familiile lor. Au ocupat poziții privilegiate în guvern, armată și mediul academic.
Statutul Yangban era ereditar, transmis de-a lungul generațiilor și se baza pe educația confuciană și pe examenele de serviciu public.
- Chungin (clasa de mijloc):
Sub yangban se aflau chungin, care cuprindeau diferite grupuri ocupaționale, cum ar fi artizani, meșteșugari și funcționari mărunți.
Chungin se bucura de anumite privilegii și drepturi, dar era considerat subordonat yangban-ului.
- Sangmin (plebei):
Cel mai mare grup social, sangminul, includea fermieri, comercianți, muncitori și servitori.
Populația Sangmin avea drepturi sociale și politice limitate și era supusă diferitelor forme de impozitare și obligații de muncă.
- Cheonmin (proscriși):
În partea de jos a ierarhiei sociale se aflau cheonmin, adesea denumiți „de neatins”. Ei îndeplineau sarcini considerate impure, cum ar fi măcelăria, tăbăcirea și îndatoririle de călău.
Cheonmin s-a confruntat cu o discriminare socială severă și au fost excluși din multe aspecte ale societății.
Modificări în sistemul de stare:
Reforme funciare:
Reformele funciare implementate în timpul erei Joseon au avut ca scop redistribuirea proprietății de pământ și reducerea puterii proprietarilor aristocrați. Acest lucru a condus la o anumită mobilitate în ierarhia socială, pe măsură ce au apărut noi proprietari de terenuri.
Examene de meritocrație și serviciu public:
Sistemul de examinare a serviciului public, introdus pentru selectarea funcționarilor guvernamentali pe baza meritului mai degrabă decât a statutului ereditar, a oferit oportunități de mobilitate socială. Indivizii talentați din clasele inferioare ar putea ajunge la poziții de putere și prestigiu.
Schimbări economice:
Evoluțiile economice, precum creșterea comerțului, au dus la apariția unor familii bogate de negustori. În timp ce comercianții au rămas în afara clasei yangban, influența lor economică a provocat uneori ierarhiile sociale tradiționale.
Influență străină:
Contactul cu culturi și idei străine, în special în perioada ulterioară Joseon, a contribuit la schimbarea socială. Ideile occidentale despre egalitate și drepturi individuale au început să provoace ideologia confucianistă, ducând la dezbateri despre structura socială rigidă.
Declinul clasei Yangban:
Până la sfârșitul perioadei Joseon, corupția din cadrul clasei yangban și gestionarea fiscală proastă au contribuit la declinul acesteia. Acest lucru a slăbit ierarhia tradițională a statutului și a deschis calea pentru tulburări sociale și revolte politice.
În general, deși sistemul de statut Joseon a rămas în mare parte ierarhic și rigid, a suferit schimbări semnificative de-a lungul secolelor, reflectând transformări societale mai largi și provocări la adresa autorității tradiționale.
Schimbări ale Statului Joseon-târziu
Perioada Joseon-târziu din istoria Coreei, care se întinde aproximativ de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la sfârșitul secolului al XIX-lea, a cunoscut schimbări semnificative din punct de vedere politic, social și cultural.
- Schimbări politice: Perioada Joseon-târziu a fost martoră la declinul autorității centrale și la creșterea politicii fracționale în cadrul curții coreene. Luptele pentru putere dintre diferite familii și facțiuni nobile au dus adesea la instabilitate și guvernare slabă. În această epocă s-a înregistrat și o presiune crescândă din partea forțelor externe, în special din partea puterilor vecine precum China și Japonia, ceea ce a complicat și mai mult politica internă.
- Schimbări sociale: Au existat schimbări notabile în structura socială și dinamica clasei în această perioadă. Ierarhia rigidă confucianistă a devenit mai înrădăcinată, yangban-ul (clasa aristocratică) menținându-și statutul privilegiat. Au existat însă și schimbări socio-economice precum apariția unei clase de negustori, care a contestat normele sociale tradiționale și a contribuit la urbanizarea și creșterea economică în anumite regiuni.
- Schimbări culturale: Perioada Joseon-târzie a fost marcată de o înflorire a literaturii, artei și științelor coreene, în ciuda tulburărilor politice. Realizări notabile în literatură includ crearea sistemului de scriere Hangul, care a facilitat alfabetizarea și diseminarea culturală. Ceramica coreeană, precum buncheong și porțelanul alb, a atins, de asemenea, noi culmi ale măiestriei și expresiei artistice. În plus, neo-confucianismul a continuat să modeleze discursul intelectual și valorile culturale în această perioadă.
- Relații externe: Perioada Joseon-târziu a fost caracterizată de presiuni și provocări externe în creștere. Coreea s-a confruntat cu invazii și incursiuni atât din China, cât și din Japonia, inclusiv invaziile devastatoare japoneze de la sfârșitul secolului al XVI-lea (Războiul Imjin). Aceste conflicte au avut un impact profund asupra societății coreene și au stimulat eforturile de consolidare a apărării naționale și a diplomației.
- Întâlniri occidentale: Spre sfârșitul perioadei Joseon-târziu, Coreea a început să întâlnească puteri occidentale, în special prin activități comerciale și misionare. Acest contact cu Occidentul a dus, în cele din urmă, la schimbări semnificative în societatea și politica coreeană în perioada de modernizare ulterioară.
În general, perioada Joseon-târziu a fost o perioadă de schimbări semnificative și provocări pentru Coreea, în timp ce țara se confrunta cu conflicte interne, amenințări externe și presiunile unei lumi în schimbare rapidă.
